Când timpul trece și nu-ți ajunge

Vai, dacă nu apărea WordPress 4.7 și să primesc notificare pe email să fac actualizare, cred că nu mai scriam ceva pe blog până la anul. Păcat. Pentru că am în cap foarte multe idei, însă timpul nu-mi permite să scriu.

La sfârșitul fiecărui an, trag o linie retrospectivă și văd câte din obiectivele propuse anul anterior le-am îndeplinit. Apoi fac o nouă listă de obiective și astfel îmi încep noul an focusat pe ceea ce trebuie să îndeplinesc. Consider o bună practică personală, care te menține o linie a vieții. E bine de știut că nu stai aiurea în tramvai și doar te uiți la alți oameni cum trec pe lângă tine.

Sunt o persoană foarte activă și mă umplu de energie când observ că pun un check mark la un obiectiv. Muncesc mult, trag tare, alternez munca cu distracția și relaxarea. Anul ăsta am fost în 2 concedii care m-au umplut de energie, alături de oameni dragi mie. Anul viitor îmi propun cel puțin o croazieră de 7 zile pe Marea Mediterană. Pentru că vreau să stau efectiv 7 zile, fără semnal la telefon, pe-o barcă, să vizitez mari orașe de pe coastă, în timp ce mă bălăcesc într-o piscină, bând un cocktail aromat de mentă și lime.

Vise, e bine să le avem și mai ales e și mai plăcut să ni le îndeplinim. Partea tristă este că timpul ăsta trece și ne obligă să alergăm. Și alergând atât de mult, ratăm momentele frumoase cu prietenii, cu familia. Se merită? Întotdeauna pun într-o balanță momentele, bune și rele, și încerc, chiar uneori fac eforturi, să rețin momentele frumoase, pentru că, corectați-mă dacă greșesc, dar cât de rapid memorăm momentele rele din viață și cât de ușor uităm momentele bune?

Tocmai uitarea, alături de trecerea timpului, ne obosesc pe noi, ca oameni și ne face să fim oarecum nefericiți, devenind un obstacol în calea fericirii interioare. Timpul trece, eu alerg și culmea pare-mi-se că nu slăbesc (ce bine ar fi 🙂 ). Din contră, obosesc din ce în ce mai mult, iar 5 ore de somn ajung să fie îndeajuns.

Acum 2 săptămâni am avut o experiență foarte ciudată. M-am trezit la 7 și am zis să mai stau 15 minute în pat, să nu mă trezesc. Alea 15 minute am dormit atât de profund încât am crezut că am dormit 2 ore. Am tresărit și am deschis ochii crezând că am dormit 2 ore. Când am văzut că este doar 7:15 minute, am zis că mai stau încă 15 să mai ațipesc oțâră. De încă 2 ori am avut acest efect că am dormit 2 ore când colo eu am stat decât 15 minute. Ce încerc să spun că în 45 de minute, m-am simțit de parcă am dormit 6 ore.

Consider această experiență ca fiind o forțare a creierului meu într-un repaus de odihnă. Iar asta spune multe despre câtă muncă am avut în ultima lună și jumătate.

Voi cum stați cu timpul? Cum vă administrați timpul astfel încât să vă duceți la bun sfârșit toate planurile?

Poze făcute cu Sony α5000 în Bruxelles, Belgia 2016.

<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-11263-6930edbd80f88' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=11263&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-11263-6930edbd80f88&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-11263-6930edbd80f88' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>