Damian Irimescu
Trăiesc o viață extraordinară din plin….
Cerul se lumineaza, orice umbra cat de adanca ar fi ea, se sperie de razele diminetii. Parfumul ei il simt si acum, in mainile mele, in timp ce hainele ei cadeau, de parca ar fi fost lesinate. Nu era vina mea, insa imi placea starea in care ma aflam. Alunecase usor spre bratele mele de …
Patul era al nostru. Eu eram al ei, ea a mea. Uzi leoarca, transpirati si goi, stateam unul in bratele celuilalt. Inimile noastre alergau nebuneste in pieptul nostru. Dupa o noapte nebuna, statea la pieptul meu, jucandu-ma pe trupul ei, mangaind-o pe tot trupul fin, cu un singur deget, apoi cu doua degete, apoi cu …
Mergand pe strada, cu gandurile mele, ma lovesc de ea. Eu, politicos de felul meu, imi cer iertare, au scuza-ma ca te-am lovit, imi pare rau, insa cand ma uit mai bine, si o vad. Era ea, nu-mi venea sa cred, nu mai vorbisem de atata timp, si totusi ea era in fata mea. Evident, …
Stropi de ploaie, linistiti, nu multi, chiar placuti, cadeau pe un pamant secat de o caldura ce se abatuse asupra lui de cateva zile incoace. Eram cu ea la umbra unui copac, si discutam detaliile plecarii mele. Ea, nu ii convenea, trebuia sa accepte faptul ca nu o sa mai aibe sansa sa ma mai …
Nu există niciun rezumat deoarece acesta este un articol protejat.