Damian Irimescu
Trăiesc o viață extraordinară din plin….
Suparat si ofticat. Asa eram cand am iesit din casa. Ofticat rau de tot pe ea pentru ca era indecisa. Nu realizam ca afara inca era luna plina. Si ce mai luna plina. O, una asa de mare si de galbena inconjurata de nori ce erau stralucitori de la lumina ei. O, si luna asta, …
S-a terminat? De ce? Doar am inchis ochii, inca iti simt respiratia, inca iti miros parfumul. Cum? Esti aici, inca, nu s-a terminat. Astept, caci buzele tale m-au fermecat. Mi-au pus lanturi pe mine, m-au facut sa uit de tot. Sunt aici al tau, nu iti cer nimic, nu am dreptul sa imi doresc. Sunt …
Luna in toiul notpii era mult prea frumoasa. Stomacul meu imi batea ratiunea la poponeata destul de grav. Nu eram sigur ce sa fac, ce anume sa-mi ascult. Nu stiam ce alegere sa iau, dar un lucru era sigur, ea era in fata mea, si stiam ca nu trebuie sa fac nimic, insa instinctele mele …
Cerul se lumineaza, orice umbra cat de adanca ar fi ea, se sperie de razele diminetii. Parfumul ei il simt si acum, in mainile mele, in timp ce hainele ei cadeau, de parca ar fi fost lesinate. Nu era vina mea, insa imi placea starea in care ma aflam. Alunecase usor spre bratele mele de …
Patul era al nostru. Eu eram al ei, ea a mea. Uzi leoarca, transpirati si goi, stateam unul in bratele celuilalt. Inimile noastre alergau nebuneste in pieptul nostru. Dupa o noapte nebuna, statea la pieptul meu, jucandu-ma pe trupul ei, mangaind-o pe tot trupul fin, cu un singur deget, apoi cu doua degete, apoi cu …