Aberatii poetice nocturne
copaci batrani si frunzele cazute pe jos stau in fata noastra,martori a tot ce a fost nestavilitul cer isi deschide poarta aratand o iubire timpurie, o flacara arzand Printre firele de iarba, alergam ca doi copii tinandu ne de mana, harjolindu-ne, mai stii ? si la umbra unui stejar obosit dar imens buzele ti le-am …