Școala lui Trebuie
Am fost crescută asemeni multora din jurul meu la școala lui Trebuie. Trebuie să fii cuminte, trebuie să fii ascultătoare, trebuie să mergi la școală, trebuie să-i mulțumești pe cei din jurul tău și lista poate continua pe multe pagini. Mă opresc, însă, aici deoarece, probabil, vă este familiar acest șir de enumerări în care Trebuie este cuvântul care precede prea multe alte cuvinte.
Deoarece sunt conștiincioasă din fire, am învățat și am urmat cu perseverență, mulți ani, această școală a lui Trebuie.
Chiar dacă, în facultate am învățat pentru prima dată despre piramida lui Maslow unde ni se vorbește despre nevoi și care nu pomenește nimic despre trebuie, am continuat să-mi urmez drumul în viață fiind, de prea multe ori, însoțită de cuvântul Trebuie.
Cu timpul, am început să-l percep pe Trebuie dureros și limitativ, rece și opac, tăios și nemilos. A început să mă deranjeze când îl rosteam sau când cineva din jurul meu îl rostea. Mai mult, orice acțiune sau obiectiv precedat de acest cuvânt mi se părea dificil sau greu de atins, de multe ori opuneam rezistență, mă revoltam.
Din instinct de apărare, am început să caut soluții pentru a înlătura disconfortul creat de folosirea lui Trebuie și din aproape în aproape am aflat că ar fi bine să-l elimin din vocabular. Am început să mă întreb: bine, bine dar după atâta trudă și perseverență în ale lui Trebuie cum aș putea să nu-l mai folosesc? Și cu ce aș putea să-l înlocuiesc? Oare este posibil să trăiesc fără Trebuie?
Într-o bună zi, mi-am amintit de piramida lui Maslow și am realizat că nu Trebuie nimic, am realizat doar că, în funcție de nivelul de evoluție la care te aflii ai anumite nevoi. Aceste nevoi apar pur și simplu iar dacă ele sunt satisfăcute generează alte nevoi. Fără constrângeri, fără imperativ, fără Trebuie.
Am început să mă întreb ce este nevoie să fac, ce este nevoie să obțin, ce este nevoie să ating pentru a mă simți bine și împlinită și m-am oprit din a mai întreba ce trebuie să fac, ce trebuie să obțin, ce trebuie să ating. Încetul cu încetul Trebuie a dispărut din viață mea și mă simt mai bine, trăiesc cu mai puține constrângeri și mă bucur mai mult de cele obținute fără Trebuie ci, doar pentru că îmi doresc sau am nevoie.
Încercând să mă îndepărtez de școala lui Trebuie am descoperit că, există oameni care schimbă modalitățile de exprimare, există oameni care trăiesc în spiritul lui am nevoie sau îmi doresc. Ce frumos ar fi să fim din ce în ce mai mulți. Ce frumos ar fi să fim învățați din ce în ce mai des să ne întrebăm care ne sunt dorințele, care ne sunt nevoile și ce aspirații avem. Ce frumos ar fi să trăim permanent la școala lui Este Nevoie.
<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-5474-67325c63e84c0' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=5474&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-5474-67325c63e84c0&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-5474-67325c63e84c0' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>