Accidentul şi câinele
Mda, aseară m-am întâlnit cu un foarte bun prieten de-al meu, pe care nu l-am mai văzut de mult timp care tocmai ce a primit o bicicletă de ziua lui ( ador biclele, să mă plimb cu ele, chiar sunt pasionat de ele). Evident, din bum-simţ, mi-a oferit-o şi mie. Când m-am suit pe ea, wow! Mi-am adus aminte de perioada handicapată când mă plimbam cu bicicleta mea şi aveam o groază de accidente. Am început să mă plimb cu ea şi fără să îmi dau seama, deja încercam să merg pe o roată cu ea. Am început să mă plimb, am fost repede până la cimitirul Ungureni şi înapoi, într-o viteză care mi-a făcut să îmi crească adrenalina. El, prietenul meu, presimţea că ceva acea să se întâmple şi când m-am întors mi-a zis: Băi creţi ai grijă să nu cazi cu ea! Eu: Eu Handi, ce ai băi cum să cad eu cu ea..Si am început să merg mai tare, să pedalez şi mai rău şi să schimb vitezele, care apropo e bestial modul în care se schimbă vitezele. I love Shiamoooo şi m-am trezit pe ultima viteză, pedalând ca un hamster, apucat de o frenezie de adrenalină cât mai tare, cât mai repede ( că deh, dacă sunt handi şi nu îmi potolesc setea de viteză). Drumul era liber, era noapte, era cam 00:00 noaptea şi tocmai într-o curbă am pedalat şi mai tare, să fac slalom printre marcajele de pe jos de te obligă să încetineşti viteza…hopurile acelea şi tocmai într-o fracţiune de secundă, un câine kamikaze sinucigaş îmi sare dintr-un tufiş pe dreapta, exact între roata şi piciorul meu de pe pedală. Am pus frână brusc pe ambele roţi, m-am lăsat pe dreapta, am intrat în contrasens, am pus piciorul drept în faţă, să cadă bicla pe picorul meu ca să nu se zgârie sau ceva şi am căzut îngrozitor de rău pe partea dreaptă. Taxi din faţa mea, pune frână bruscă, oprindu-se foarte aproape de capul meu întins pe jos. Câinele, dacă vă întrebaţi dacă a păţit ceva, s-a ridicat afurisitul, parcă ofticat că tentativa lui de sinucidere a dat greş şi a fugit într-o curte. Eu stăteam întins pe stradă, resimţeam şocul loviturii, izbirii de un asfalt incredibil de tare. Într-un fel ironic, era nostalgic, să fac accident, să pup iar asfaltul, îmi era dor, ce îmi pare rău e ca a fost cu bicicleta altcuiva şi i-am stricat pedala. Azi trebuie să merg să i-o plătesc şi pe lângă pedala asta, mi-am făcut şi mie pagubă. Cotul mă doare îngrozitor, se umflase rău de tot aseară, rotula un pic deplasată şi şoldul, pe partea dreaptă, mă doare rău de tot. Destul de nasol şi faptul că mi-am rupt telefonul în două. Şi culmea, încă mai merge, este telefon cu clapetă şi s-a rupt în doua, ecran detaşabil, ce ştiţi voi, mă puteţi suna, dar nu pot să vorbesc sau să mă auziţi. Mi-a zburat microfonul! E o nimica toată, o pagubă de 8 milioane, dă-i-n puii mei, duşi pe apa sâmbetei, ce ţineam la telefonul ăsta. Era faptul că era primul meu telefon luat din salariul meu. Per total, sper să îmi treacă durerea de oase cât mai repede, că trebuie să merg la munte şi trebuie să fiu în stare să îl urc, nu am chef să rămân în urmă…până atunci..ciao! Aveţi grijă la câini noaptea. Aşteaptă prin tufişuri, drogându-se cu iarba mâţei, aşteptând fraierul căruia să îi sară în faţă, în roată, el kamikaze sinucigando eşuando!
Rein-Fallen
lasa ca asa ti-ai luat cu touchscreen
:))) ce am ras :))) sa ridicat afurisitu :))