Băi studentule, dacă vrei să copiezi nu o face așa!

Am fost și eu student la viața mea. Îmi aduc aminte de primii mei pași pe băncile facultății. Îmi aduc aminte că auzeam chiar înainte de a intra efectiv în ea de „stresiune”. În jurul meu colegii care mai de care își rodeau unghiile mai rău ca tocătorul de la măcelărie. „Ai învățat aia? Dar aia? Aoleu pe aia nu am învățat-o, Doamne, dacă ne pică aia, aia sunt!”. Da, sesiunea, o perioadă atât de dragă mie și atât de infernală, precum infernul lui Dante pentru alții.

Încă din primul an, am realizat că facultatea este chill. Am descoperit cât de amuzant poate să fie în sesiune. Da, ați citit bine, amuzant în sesiune. Dacă întrebați foști colegi de-ai mei, or să vă spună că „nu știu cum făcea ăsta, da când intra în sală râdea, ha ha ha, ieșea din examen ha ha ha, se afișau notele noi plângeam și el ha ha ha, că tocmai luase un 10”. Nu, nu am tocat în viața mea, nu mi-a plăcut această metodă.

Am avut întotdeauna o soluție, ce am nevoie pe viitor în viață, învăț, ce nu-mi trebuie dar sunt de umplătură în programa școlară, văd eu cum oi face. Nu am fost atât de des la cursuri ca să poți spune că eram un student cu prezență de 100%. Nici cum! Nu poți spune că ai fost student dacă nu ai fost la party-uri și o Doamne, ce mai petreceri au fost, ehe.. trecut-au vremuri, trecut-au multe, amintiri rămân, multe plăcute!

De ce mi-a plăcut sesiunea? Pentru că atunci puteam să trec la examene fără să depun efort, din contră, chiar să mă distrez pe rupte! Cum și de ce am putut face asta? Din cauza a două categorii de studenți. Prima categorie, sunt tocilarii, ca să le zic așa. Eminenții cărora le port un imens respect și acum fără mișto. Oameni buni, felicitări, dacă sunteți dedicați să învățați tocând, bravo vouă, sper doar ca acolo în străinătate unde o să vă duceți probabil veți fi răsplătiți de zece ori mai mult decât ați fi plătiți aici (în cazul în care v-ar angaja cineva). A doua categorie cei care nu au învățat nimic.

Vedeți voi, întotdeauna se va crea zarvă oarecum în primele 15 minute din examen. Primele 15 minute hai 20 sunt cruciale. Ești tentat să duci mâna la telefon, să intri la tata goagăl și să ceri ajutor de pe o wikipedia ceva. Dar vezi tu, în primele 15 – 20 de minute, profesorul, ori profu’ cu asistenții sunt cu ochii ciuliți pe toți. Și apropo, fața ta te trădează. Întotdeauna te va trăda!

Și acum voi da un răspuns la mulți, mulți dar foarte multe persoane care m-au întrebat cum de râdeam la examene. Totul are logică și vă explic imediat. Profu’ are o capacitate așa, o super putere ascunsă, căpătată din ani și ani de experiență avută cu studenți. Nu te crede tu cu ăl mai cu moț în frunte, că ți-o iei rău de tot. Important este să dai de înțeles că ești sigur pe tine și că vei lua examenul, chiar dacă tu nu ai învățat nimic. Nici să exagerezi, evident. Dar dacă te uiți în ochii profului ca și cum i-ai spune „băi, fi antenă, eu știu tot mă, tu ai predat bine eu învățat tot, nimic din ce ne dai tu azi nu poate să mă facă pe mine să pic examenul, așa că hai, dă tot ce poți tu că eu tot trec examenul la tine”.

S-au dat subiectele, nu întinde mâna la telefon ți-am mai zis. Ia o foaie și apucă-te să scrii, da scrie frate, îmi aduc aminte că am scris odată cronica meciului de la un campionat european din 2008. Iar dacă proful e pe cale să treacă pe lângă tine, întoarce foaia, ca și cum ai terminat deja prima pagină. Scrie ceva acolo pe subiect, fie că repeți cerința și pui și pe a doua și apoi o iei pe prima și termini cu a treia, nu contează scrie. După 15 – 20 de minute, profu va fi obosit deja de stat în picioare și se va pune fie la catedră, fie va sta de vorbă cu asistenții.

Atunci prietene, este momentul tău de glorie. Atunci poți să scoți fițuica, scoate mobilul, frumos așa la braț, tu scrii în continuare, profu’ știe că tu scrii că știi și asta ca într-un mesaj subliminal îi vei transmite profului că tu ai învățat și așa că dacă ai scris copiat de 6, îți va da un 8 pentru efort că tu, față de alții, tu chiar ai învățat! Și la final, când dai foaia la profesor, zâmbești, îi spui că ți-a plăcut acest examen, că abia aștepți și viitoarele momente la examen cu el.

Ehe, ce vremuri, ce amintiri. A și apropo, dacă vrei să copiezi de pe goagăl, fratili-meu te rog, împrumută un Android dacă ai măr iPhone. Pentru că la Android, Slavă Domnului, poți să vezi toate aplicațiile deschise și să le închizi pe toate dintr-un buton. Așa ești sigur că dacă vine profu’ în inspecție și-ți spune deschide telefonul, să fi curat, fratele meu!

<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-8136-66ded72d31905' data-src='https://widgets.wp.com/likes/#blog_id=103532497&post_id=8136&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-8136-66ded72d31905' data-name='like-post-frame-103532497-8136-66ded72d31905' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciere</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>