Gandire intensa

Mergând în maşină spre Piscul Vechi, uitându-mă pe geam, mi-au venit în minte întrebări la care am început să le caut răspunsuri. Totul a pornit de la Einstein, cu teoria relativităţii. Totul este relativ. Ok, totul este relativ. Asta înseamnă că viteza maşinii cu care merg, relativ de maşina pe care o depăşesc este de  |v1-v2|, adică v1 = viteza mea, v2 viteza automobilului depăşit. Ca un exemplu, dacă v1 este de 100 km/h si v2 este de 60 km/h, atunci viteza mea relativă de automobilul depăşit este de 40 km/h. Pornind de aici, am început să mă gândesc ceva mai serios.

Ce se întâmpla cu o piatră pe care eu, într-un mod ipotetic vorbind, o arunc cu 300 000 km/s ( viteza luminii, aprox.) spre o gaură neagră? Sau mai bine zis, ce se întâmplă cu această piatră în interiorul unei găuri negre. Am stat şi am început să gândesc logic. Ce se întâmplă într-o gaură neagră, ştie careva? Well, ştiu că există rotaţie în interior. Stelele sunt atrase de o gaură neagră într-un sens circular. Avem gravitaţie puternică. Ok, dar viteza de rotaţie? Automat, dacă există o rotaţie, atunci există şi o viteză. Care este această viteză? Cum aş putea eu să o aproximez sau să o determin?

Hmm. Păi. ştiu că un obiect atras de o gaură neagră dispare sau în termeni populari, este înghiţit de ea. De ce? Cum dispare…sau cum poate să dispară o stea? Nu are cum! Eu nu cred că dispare. Cel puţin aşa mă gândesc. Cred că într-un anumit fel de viteza în interiorul găurii negre este aşa de mare încât…Uite, ca să ma înţelegeţi, un exemplu: iau din nou piatra mea. Piatra pe care am aruncat-o cu viteza luminii 300 000 km /s, ajunge în mijlocul găurii negre, presupun ipotetic, că viteza de acolo este de 10 ori viteza luminii ( asta din cauză că rotaţia în mijlocul lor, au văzut cercetătorii, este foarte mare). Apoi, piatra mea care oricum mergea ea repede, intră în acest cerc şi datorită vitezei ennorme, ea este redusă la molecule atomice şi împrăştiată în universul ăsta mare, răspunzând astfel la întrebarea, ce se întâmplă în mijlocul găurii negre şi cum de dispar stelele. De fapt, ele nu dispar, sunt disipate, sunt reduse la o structură sub atomică, alcătuind ceea ce zic eu, materia neagră a Universului, invizibilă. Băi, da-o încolo, uite unde era geniul :D. Dar până la urmă, e cam logic ce am zis, nu? Gândiţi ţi voi şi spuneţi-mi părerea voastră, pentru că eu unul la asta m-am gândit.

Hai noroc şi încă un stejar! Prietenii ştiu de ce!! ;))

<div class='sharedaddy sd-block sd-like jetpack-likes-widget-wrapper jetpack-likes-widget-unloaded' id='like-post-wrapper-103532497-37-675dd3d46dc62' data-src='https://widgets.wp.com/likes/?ver=13.8.1#blog_id=103532497&post_id=37&origin=damianirimescu.ro&obj_id=103532497-37-675dd3d46dc62&n=1' data-name='like-post-frame-103532497-37-675dd3d46dc62' data-title='Apreciază sau republică'><h3 class="sd-title">Apreciază:</h3><div class='likes-widget-placeholder post-likes-widget-placeholder' style='height: 55px;'><span class='button'><span>Apreciază</span></span> <span class="loading">Încarc...</span></div><span class='sd-text-color'></span><a class='sd-link-color'></a></div>