Damian Irimescu
Trăiesc o viață extraordinară din plin….
Ceasul arăta nu mai puţin de 07:30. Mă îndrept spre uşă. Cu ochii între-deschişi văd un cap blond şi o siluetă slabă. Elena. – Eşti în întârziere…neaţa! -Bună dimineaţa! Nu voi ajunge decât la raportul de gardă. Vrei să rămâi la cafea 10 minute? Elena strâmbă puţin din nas, dar până la urmă acceptă. Am …
Am deschis ușa. El mă aștepta acolo așa cum îl știam. Nu prea impunător, dar clasic. El îmi ascultase cele mai intime gânduri, temeri, iar la atingerea mea îmi încânta auzul cu cele mai frumoase sunete. Era Bosendorf-ul meu cu coadă lungă și totodată motivul pentru care venisem după o perioada atât de lungă în …
In seara aia am dormit profund, asa cum nu o mai facusem demult. A fost odihna fara vise de amintit, fara somn intermitent. Cand a sunat alarma inca simteam dulceata somnului, dar eram suficient de odihnita si astfel m-am dat jos din pat. Desigur ca nu imi pregatisem hainele cu o seara inainte, dar obisnuiam …
Ei bine, in seara aia nea Gheorghe a fost complimentat mai mult decat credeam. Ca arata bine, parca doarme, parca zambeste si ma tot intrebam ce rost isi au cuvintele astea ca doar peste trei zile va fi hrana pentru viermi si tot mort este. Stand langa sicriu si privind un om ca mine trecut …
Îmi era clar că Elena nu va fi dispusă pentru distracţie trei zile. Doar ce nenea Gheorghe trecuse în nefiinţă şi pentru că a ţinut mult la el, avea de gând să participe la zilele de priveghi şi la înmormântare. Nu era de condamnat. În zilele în care nu avea chef de distracţie, Elena mergea …