Când drepturile de autor sunt încălcate grav!
Nu am să vorbesc despre furtul de conținut clasic, gen un blogăraș se gândește să ia fără să se gândească la consecințe (pentru că cine stă să dea în judecată, că e anonim așa-i?). Nu, am să vorbesc de cu totul altă acțiune de încălcare a drepturilor de autor.
Zilele trecute o colegă din blogosfera locală, de aici din Craiova, a pățit o chestie destul de urâtă. Ea a fost la un cinema local, invitată fiind să vizioneze avanpremiera unui film de acțiune. Toate bune și frumoase. Recenzia a fost scrisă pe blogul ei, aceasta a fost preluată și pe site-ul cinematografului cu numele autorului și link către articol pe blogul ei.
La un moment dat i se cere permisiunea ca recenzia să apară într-un ziar local, unde i s-a spus că numele și link-ul blogului ei va fi trecut în articolul din ziar. Evident, i s-a părut a fi o șansă oportună de a primi nițică publicitate pe local. A zis da.
A venit și ziua cu articolul recenzie tipărit în ziar, unde ghiciți ce, numele nu a fost menționat ca autor și nici link către blog nu a fost trecut. Acum, ce s-a întâmplat? Cine a fost de vină?
Atâta timp cât a existat un acord verbal dar cu clauza ca numele și link-ul să apară în ziar, ăsta nu se numește furt? Mai mult de atât, conform legii dreptului de autor nr. 8/1996, încălcarea articolului 21 alin.1 se pedepsește cu amendă de la 3 000 lei la 30 000 lei.
Totodată conform legii la articolul 21 alineatul 4 se stabilește suma datorată în cazul folosirii a operei (articolul în această cauză) spre comercializare fără a primii acordul în scris al autorului. Cum ziarul are un tiraj în medie de 10 000 pe număr la un cost de 1.5 lei înseamnă că sancțiunea se încadrează la art. 21, alineatul 4 litera b și anume la 4% din vânzările generate și anume 600 de lei.
Aceasta ar fi suma datorată minim, pe care ar trebui ca cel/cei vinovați de acest furt să-l plătească, fără să vorbim de daune morale (a fost mințită). Suma rezonabilă ar fi de 1 000 de lei pentru a te învăța minte să nu mai furi.